Rasul-medicament

Da, l-am cumparat ieftin. Eram cam abatut zilele trecute si din intamplare, m-am intalnit cu o veche cunostinta, D. Era cu o prietena. M-a invitat la o cafea, am mers la PetromV, caci da, asta e noua fitza cel putin la mine in oras, sa-ti bei cafeaua la benzinarie. Dupa ce ca eram suparat, nervos, abatut, m-au dus si la benzinarie unde sa mi beau cafeaua fara tigara. E o cruzime.
Am depanat un pic de amintiri, si eu, sa va spun, am o chestie. Atunci cand mi-e mai rau, atunci dau cele mai bune glume si acum cred ca stiu si de ce. Si spun eu o gluma privind-o pe D., si aud instant din stanga-mi inocentul raset al acestei fapturi. Pe cuvant ca m-am trezit cu ochii cat cepele, urechile rotindu-se ca satelitii si gura ramasa cumva intr-o mimica tampa. Dupa dezmeticire, am privit putin noua atractie a serii si am continuat discutia cu prietena mea, parand un pic distant fata de intamplare,cu gandul ca poate doar a fost gluma mea prea buna, sa mai incercam sa vedem, dar fara sa-i dau impresia ca m-a frapat, ca na, poate apoi o facea intentionat. Si ma bucur ca m-am inselat. Am mai spus cateva intamplari de-ale noastre si da, am recunoscut acea traire sincera, rasul ala zglobiu al copilului cand e gadilat in talpa, seninatatea si naivitatea situatiei. Mi-a transmis starea de bine, m-a lecuit pentru cateva ore si in noaptea aia am adormit cu zambetul pe buze. Dimineata, ma suna D. si imi spune ca I. m-a placut si ca daca poate sa-i dea numarul meu. Acuma de ce sa-mi strice ea ziua cu un telefon asa? Pai pe voi nu v-ar pune pe ganduri treaba asta? Nu v-ati intreba ca si mine: A fost oare un ras sincer sau interesat? Eu sunt optimist din fire.