In weekend am fost invitat la 3 astfel de evenimente de mare incarcatura emotionala pentru taranul de rand. Imposibil fizic, asa ca am mers doar la 2.
Va fac o confesie, imi plac nuntile la nebunie si abia astept grosul prietenilor mei sa inceapa sa si puna pirostriile. Recunosc, as merge in fiecare zi la o nunta. Seara, dupa ce ies de la munca, spre relaxarea neuronului obosit as poposi la una. Sunt un sensibil, nu? Ei, motivul real e ca merg pentru muzica si dans, ale lor bineinteles, ale lautarilor respectiv invitatilor. Ehei, am trait momente memorabile, antologice, as putea scrie carti pe tema, mi-a fost dat sa vad ochilor miscari ale corpului pe care geniul lui Michael nici nu indraznea sa le gandeasca, hore in grup organizat a cate unu de numa-numa, Casanova ai dansului pe care femeile ii adulau, si cate si mai cate.
Dar sa va povestesc de astea doua. Prima s-a tinut la Restaurantul Parc ( se cheama asa ca e amplasat in parc Genial, nu?). Venisem pregatit. Punga de floricele Mamuth, paharele de Cola atarnate de urechi si inca de pe drum visand la un succes de Box Office.
Locatia, de altfel foarte ok, in aer liber, scena de dans in centru, acoperita de o cupola imbracata in bambus, iar de jur-imprejur, la distanta fireasca, mesele. Am ajuns tarziu, in jur de 23.30, se servise deja aperitivul (ala rece). Mirii nu mai erau la intrare sa ne primeasca, probabil se retrasesera intr-un ungher sa-si fure un pupic. Am zarit-o pe soacra mica ceva mai aproape, cu spatele la intrare, privind la hora si batand din palmele-i imense ca focile vesele ce dixtreaza spectatorii la Delfinariu. La asemuire o ajutau si fluturarile rapide ale grasimii flasce din zona de sus a bratelor si bineinteles tinuta aleasa inspirat, specifica doamnelor de varsta ei, devenita aproape un costum traditional: o bluza fara maneci si o rochie grasa, ambele croite-n repezeala. Am batut-o usor pe umar, in semn ca veniram si noi, s-a intors, speriata cu chii plesnindu-i in orbite, intocmai ca Taz pregatit de vartej. Ne-a asezat la o masa mai libera, la care, dupa 10 minute, proaspat
iesiti din dusul horei, apar el si ea( nu, nu mirii), imbibati de spray ieftin, consum 1 tub/seara, transpiratie de tractoristi si emanatii de alcool distilat, ca-asa-i la tara. Ea, nelipsita camasa fara maneci, el camasa cu maneci dar fara nasturi ca probabil se umflase cam mult in pepeni si-i plesnira. Dupa inca 10 minute, au degajat terenul, si-au gasit alta masa, cine stie, cred ca ne-au auzit vorbind si-or fi zis ca nu vorbim aceeasi limba. Sa nu fiu gresit inteles, nunta nu era una de paysani, au avut lume decenta, cu cateva exceptii iar exceptiile astea mi fac mie zilele frumoase. Buuun ,dupa ce pleaca cei in privirea carora n-am vazut urma de evolutia de dupa maimuta( ce zic?! jignesc si maimutele) ma asez frumos in fotoliu, (aka scaun de plastic) plin de emotie si nerabdare, copil ce-asteapta dimineata de Craciun sa sfasie cutiile de cadouri, mi-am indreptat privirea spre scena de dans. Se juca o hora. Precizez ca in la astfel de momente am grija intotdeauna sa am o mana libera spre a ma tine de burta.
Ma uit...ma uit...Nimic. Niciun impiedicat, nu tu grasa ce sfasii zeci de maini pe seara, nu tu miezu'din fanta ce-ti arunci picioarele mai ceva ca Zorba Grecu', nu tu d-soara-n minijup ce ti se vad chilotii, nimic. Eram dezamagit.
Dar a venit salvarea mea. Saaaarbaaaaa! Dansul asta e complicat tare, de fapt oamenii il complica din dorinta de a iesi in fata. A inceput, dureaza in medie cam 10 minute de cantare. 10 minute de desfatare a ochilor si incordare a falcilor mele. Unu stanga, altu dreapta, fata-spate, nu se mai intelegea nimic, de la masa mea se vedea ca un acordeon cantat prost, fara sincron. Calcat in picioare, camasi numai bune de stors hectolitri de apa pentru copiii din Africa. M-am dat mai aproape sa vad minunea. Se formasera 2 cercuri, unu-ntr-altul, problema era ca aunci cand cercul din exterior se indrepta spre inauntru, cel din interior facea exact opusul. Era vis. Femeile se faceau mici-mici, abia de se mai vedeau pentru ca masculii se infoiau intocmai ca-curcanii. Fetele mai tinerele nu mai atingeau pamantul, erau luate pe sus, David Blaine ar fi fost invidios. Asta-i pofta ce-am poftit-o io!
Cand popstarul de la microfon a anuntat aperitivul cald, lumea se retragea la mese grupuri-grupuri disecand realizarile fiecaruia. Ca veni vorba de mancare, p-asta n-am inteles-o. Au dat 6!!! feluri de mancare, aperitiv rece, cald, gustare, peste friptura, sarmale, si inca-o chestie ce n-am inteles daca era de mancat sau de baut. Am lasat-o acolo. Pe langa faptul ca au continuat cu dansurile maiastre pana dimineata spre marea mea satisfactie, am mai avut motive sa ma simt bine. Mi-am pus ambitia sa tai un ananas ca mi-era pofta si nu vazusem pe nimeni sa mai indrazneasca, mi-a iesit de minune dupa ce am studiat eu atent conceptul si mi-am adus aminte de cutiile de compot din copilarie. La nici 10 minute, vad la mesele din jur incercari mai mult sau mai putin reusite. Eram un exemplu. Spre dimineata vine un nene extrem de prezentabil la masa noastra, imbracat impecabil, se vedea ca e din alt decor, si ma saluta:
El: Sorin.
Eu: Valentin, imi pare bine.
El: Stiu cum te cheama, cand erai de-o schioapa iti aduceam banane si portocale si mi-te incolaceai de gat.
Eu: ...
El: Hai cu mine sa vezi ce surpriza le-am pregatit mirilor.
Stiam ca era nasul de la nunta, am iesit cu el din Restaurant si am mers undeva la vreo suta de metri de petrecere. Am dat de unii care se chinuiau sa infiga niste rachete in pamant. Mi-a dat nasul o mini-torta si am inceput amandoi sa dam drumul la focul de artificii. Minunat! N-am privit niciodata un foc asa mare de artificii exact de sub. Am mai stat un pic de vorba cu domnul asta, imi vorbea si mi punea intrebari ca un tata plecat pentru mult timp de langa mine si care incerca sa recupereze timpul. Asa am simtit. Nu mi-a spus nimeni de persoana lui pana acum, si cat insemnase el in frageda mea pruncie. Am aflat abia a doua zi. Ii spuneam tot timpul Lin, era vecin cu noi, si imi dadea bomboane peste gard cand ma vedea ca plang in curte. Acum am aflat ca e Primar in orasul unde am mers la nunta. Acuma spuneti voi ca nu se merita sa mergi la nunti!
Numai bine.
Read more...
