Acasaaaaa!

Blogul asta reflecta mai mult sau mai putin, timpul pe care reusesc sa-l petrec eu cu mine. Dupa cum se vede, n-am mai scris de vreo luna si ceva, ceea ce da o imagine a relatiei cu mine. A fost o luna plina, foarte distractiva, o luna cum nu cred ca voi mai prinde la anu. Acum am ajuns acasa la parinti, aveam nevoie de o saptamana de liniste si mi-era dor de caldura camerei mele. Ma bucur pentru asta, si imi promit ca in cateva zile o sa-mi stabilesc ordinea prioritatilor pentru anul ce vine, tintele de atins, si un cap mai stabil pe umeri. Dar astea doar pentru anul viitor. Mai renuntam la unele din ele dupa, si adaugam altele:D.
V-am mai spus ca ma simt un copil?

Sou teu no ukelele @ Yahoo! Video

Read more...

Bad choice, good choice !

Am fost invitat aseara la un spectacol la Teatrul de Revista Constantin Tanase. M-a incantat ideea, mai ales dupa reclama pe care i-a facut-o cel ce m-a invitat. "Scandal in Paradis" se numeste show-ul si-i are ca protagonisti pe consacratii Alexandru Arsinel si Stela Popescu. In afara de cei doi, au mai interpretat cativa tineri dornici de afirmare, insa fara sa impresioneze.
Mi-a inselat asteptarile, venisem chiar cu pofta de ras, desi sunt foarte racit. In timpul piesei, mai puneam mana dreapta la falca si inchideam ochii cat sa nu ma vada amicul. El mai venea din cand in cand langa mine si-si cerea scuze pentru alegerea proasta. L-am intrebat daca el a regizat piesa; mi-a raspuns ca nu. Atunci pentru ce sa-si ceara scuze? Plus ca e cam aceeasi treaba ca la un film, poti sa citesti tu nshpe mii de recenzii negative, pozitive, pana nu l vezi tu cu ochisorii tai nu poti spune daca-i bun sau prost. Unora poate le-a placut baletul care a durat in jur de 20 minute, mie unul mi-au placut doar balerinele. Unii poate au inteles cum mima un tip ca-i creaza pe Adam si Eva, eu m-am prins abia cand a ajuns sa-i sculpteze sanii si sa-i aplice sfarcurile.
Si inca ceva, era un tip care a cantat vreo 2 piese, pe la inceput. Aici inca am o nelamurire; daca momentul lui era unul comic sau chiar danseaza in halul ala.
Alegerea buna a fost cand am hotarat sa mergem dupa Tanase, in Coyote Club. Foarte tare atmosfera. E genul de club-pub-cafe-bar, cu un aer de Cheers, pentru cunoscatori. Primitor, aglomerat dar intim intr-un fel, lumea relaxata si vorbareata.
Eram 8 prieteni veniti croiti sa se faca de ras la Karaoke. Si am reusit. Eu si cu inca un prieten chiar foarte de ras. Eu imi alesesem sa cant singurel, ca tocmai asta e unul din laitmotivele piesei, It's my life- Bon jovi. Cu 3 minute inainte sa-mi vina randul ma anunta domnii ca n-au melodia. Super! La repezeala, o prietena imi propune sa cantam impreuna melodia din Grease, You're the one that I Want. Ok zic, in pana de idei fiind. Proasta alegere. Si mi-am dat seama de asta imediat. Pai melodia e un duet, barbat-femeie, eu stiam linia melodica, insa versurile dupa ureche. Intrebare: De unde sa stiu eu care e partea mea si care a colegei? M-am gandit ca au ei o metoda si rezolva. Intr-adevar, s-au gandit la partea asta, da cred ca prea mult. Ideea era ca partea mea era cu galben iar a fetei cu verde. Buun, ma mai linistisem. Nu pentru mult timp insa pentru ca pe de o parte, A. vine langa noi si incepe sa cante cu mine. Pardon, sa urle langa mine. Canta in urechea mea, nu-n microfon, eu incercam sa pastrez ritmul, deodata ce sa vezi, apar mai multe culori pe monitor, mov, rosu, albastru, cred ca se amestecasera in paleta sau ceva. Buimac total, eu mimam cantatul, A. urla pe langa microfon, M, fata, nu mai avea versuri, concluzie, nu se mai auzea nimic. Doar uh,uh,uhuuul acela ascutit, daca stiti piesa. Ascutit il canta travolta, nu eu ala infundat in nas. La sfarsitul piesei insa toata lumea ne-a aplaudat, de incurajare sau pentru tupeul nesimtit pe care l-am avut sa cantam asa prost.
Oricum, seara a fost foarte reusita, desi n-am rulat la capacitatea mea maxima si astazi sunt mai racit ca ieri. Oamenii cu care am iesit sunt foarte misto, pentru ca stiu, incearca, vor, sa se distreze cu adevarat.
Numai bine!

Read more...

P'asta n-am mai patit-o

Iau azi periuta spre a-mi freca lopetile iar in locul pastei de dinti pun frumos manuta pe bricheta si aproape ca-i dau foc pretioasei ustensile. Trebuie s-o las mai moale cu invatatu' ca m-ajunge oboseala.
In alta ordine de idei, sunt sef de camin de cateva zile si prima sarcina am avut-o azi. A fost una ingrata. Va povestesc maniana.
Numai bine!

Read more...

N-am timp

Draga blogule, imi cer scuze. Si atat.
Am o vorba codata cu un prieten bun: 'n-am timp'. Asociati cu vorba aia a lui Benjamin Franklin, stiti voi, 'Time is money' si vedeti ce iese. Dar acum e groasa treaba, n-am nici timp, nici timp. Ma trezesc destul de ambitios dimineata, pus pe fapte mari, cu invatatul, merg la biblioteca, cu prezenta la seminarii sau cururi, pardon cursuri, nu ma omor, ca nu pierd nimic. In schimb nici n ajung eu bine la biblioteca, in sensul propriu spus, adicatelea daca sa zicem ajung in facultate pe la ora 10.00, e in biblioteca posibil sa ajung in jur de 12...ajung, imi las cartile si ies(n.b. Biblioteca se afla in incinta facultatii). De ce ies? Pai ca-mi place vrajeala. Imi place sa vorbesc cu lumea, imi place sa ascult oamenii, imi place sa rad de noi fetze. da, o sa ziceti ca-s nesimtit, da nu-i asa. In general nu judec omul dupa aparente, dar serios acum, am impresia ca unii parca se trezesc dimineata si se gandesc, ia, cum sa-i fac pe oameni sa rada de mine azi.
Revenind, ideea e ca iau foooarte multe pauze din invatat. La modul 1 ora p'afara, 20 minute in biblioteca si iar afara ca-mi amoarte curu. Ies si treburi pozitive din treaba asta, nu zic nu. Pai in 3 ani de facultate am cunoscut mai putini oameni decat in astea 2 luni de cand am inceput anul 4. Si oameni de calitate, posibili prieteni de-o viata, fete frumoase, fete destepte, fete cuminti, oameni cu care mergi intr-un club si nu stau jos un minut, oameni cu vise mari, oameni dezamagiti, oameni saritori, oameni veseli, tristi, iar veseli, oameni obositi, oameni buni, oameni raciti, raciti si crizati, amuzanti, stresanti, incarcati, prieteni buni, fete ce trag cu ochiu, baieti ce se holbeaza, chimii in aer, zambete calde, unele largi, altele retinute, un flirt nevinovat, povesti din licee, nebuni la volan, ironii fine, gustate din plin, remarci deplasate, apoi replasate, lipsesc cateva.
Vad maine ce-am scris si daca are vreo noima. Il public oricum, ca l-am simtit.
Numai bine!

Read more...

Am revenit

Ehe, din noua acasa. Pentru mine nu e o mare incantare sa vin acasa. O iubesc pe mama, da, dar desi am trecut de mult de varsta adolescentei, varsta la care neintelegerile parinti-copii sunt inevitabile, noi inca nu am ajuns sa ne intelegem. Am gresit si eu foarte mult, recunosc, insa parca ma simt nedreptatit. In fine, nu despre asta vreau sa povestesc acum.
N am mai scris, pentru ca nu prea am avut acces la net in ultima luna, plus de asta am fost destul de ocupat. Va mint. Acces la net am avut oricand am vrut ( nu la calculatorul personal insa), iar daca ocupat inseamna sa iesi in oras in fiecare seara, sa faci cunostinta cu oameni noi, sa joci table in timpul zilei cu colegii de camera, si sa mai dai din cand in cand pe la facultate, asa, de socializat mai mult, atunci da, am fost un om ocupat.
M am mutat in poi in camin, dupa un an in care am stat in chirie cu prietena. Ma gandeam ca o sa mi fie greu sa ma reobisnuiesc cu viata de camin, insa nu i deloc asa, a inceput sa mi placa, ba chiar mai mult ca n anii de inceput, chiar sunt convins ca a fost alegerea cea mai buna, oricum mai buna decat sa platesc o gramada de bani la chirie si sa impart casa cu un prieten mai nebun din fire. Am cunoscut oameni noi, sunt multe fetze noi, eu sunt deja anul 4, am un pic de ascendent moral, mi se cer sfaturi, ma simt important:D.
Probabil ca o sa schitez articole cu ce mi s a intamplat in ultimul timp, acum insa am un pic de treaba.
Numai bine!

Read more...

If by Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: 'Hold on!'

If you can talk with crowds and keep your virtue,
' Or walk with Kings - nor lose the common touch,
if neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Rudyard Kipling

Read more...

Rasul-medicament

Da, l-am cumparat ieftin. Eram cam abatut zilele trecute si din intamplare, m-am intalnit cu o veche cunostinta, D. Era cu o prietena. M-a invitat la o cafea, am mers la PetromV, caci da, asta e noua fitza cel putin la mine in oras, sa-ti bei cafeaua la benzinarie. Dupa ce ca eram suparat, nervos, abatut, m-au dus si la benzinarie unde sa mi beau cafeaua fara tigara. E o cruzime.
Am depanat un pic de amintiri, si eu, sa va spun, am o chestie. Atunci cand mi-e mai rau, atunci dau cele mai bune glume si acum cred ca stiu si de ce. Si spun eu o gluma privind-o pe D., si aud instant din stanga-mi inocentul raset al acestei fapturi. Pe cuvant ca m-am trezit cu ochii cat cepele, urechile rotindu-se ca satelitii si gura ramasa cumva intr-o mimica tampa. Dupa dezmeticire, am privit putin noua atractie a serii si am continuat discutia cu prietena mea, parand un pic distant fata de intamplare,cu gandul ca poate doar a fost gluma mea prea buna, sa mai incercam sa vedem, dar fara sa-i dau impresia ca m-a frapat, ca na, poate apoi o facea intentionat. Si ma bucur ca m-am inselat. Am mai spus cateva intamplari de-ale noastre si da, am recunoscut acea traire sincera, rasul ala zglobiu al copilului cand e gadilat in talpa, seninatatea si naivitatea situatiei. Mi-a transmis starea de bine, m-a lecuit pentru cateva ore si in noaptea aia am adormit cu zambetul pe buze. Dimineata, ma suna D. si imi spune ca I. m-a placut si ca daca poate sa-i dea numarul meu. Acuma de ce sa-mi strice ea ziua cu un telefon asa? Pai pe voi nu v-ar pune pe ganduri treaba asta? Nu v-ati intreba ca si mine: A fost oare un ras sincer sau interesat? Eu sunt optimist din fire.

Read more...

Nunta-n parc

In weekend am fost invitat la 3 astfel de evenimente de mare incarcatura emotionala pentru taranul de rand. Imposibil fizic, asa ca am mers doar la 2.
Va fac o confesie, imi plac nuntile la nebunie si abia astept grosul prietenilor mei sa inceapa sa si puna pirostriile. Recunosc, as merge in fiecare zi la o nunta. Seara, dupa ce ies de la munca, spre relaxarea neuronului obosit as poposi la una. Sunt un sensibil, nu? Ei, motivul real e ca merg pentru muzica si dans, ale lor bineinteles, ale lautarilor respectiv invitatilor. Ehei, am trait momente memorabile, antologice, as putea scrie carti pe tema, mi-a fost dat sa vad ochilor miscari ale corpului pe care geniul lui Michael nici nu indraznea sa le gandeasca, hore in grup organizat a cate unu de numa-numa, Casanova ai dansului pe care femeile ii adulau, si cate si mai cate.
Dar sa va povestesc de astea doua. Prima s-a tinut la Restaurantul Parc ( se cheama asa ca e amplasat in parc Genial, nu?). Venisem pregatit. Punga de floricele Mamuth, paharele de Cola atarnate de urechi si inca de pe drum visand la un succes de Box Office.
Locatia, de altfel foarte ok, in aer liber, scena de dans in centru, acoperita de o cupola imbracata in bambus, iar de jur-imprejur, la distanta fireasca, mesele. Am ajuns tarziu, in jur de 23.30, se servise deja aperitivul (ala rece). Mirii nu mai erau la intrare sa ne primeasca, probabil se retrasesera intr-un ungher sa-si fure un pupic. Am zarit-o pe soacra mica ceva mai aproape, cu spatele la intrare, privind la hora si batand din palmele-i imense ca focile vesele ce dixtreaza spectatorii la Delfinariu. La asemuire o ajutau si fluturarile rapide ale grasimii flasce din zona de sus a bratelor si bineinteles tinuta aleasa inspirat, specifica doamnelor de varsta ei, devenita aproape un costum traditional: o bluza fara maneci si o rochie grasa, ambele croite-n repezeala. Am batut-o usor pe umar, in semn ca veniram si noi, s-a intors, speriata cu chii plesnindu-i in orbite, intocmai ca Taz pregatit de vartej. Ne-a asezat la o masa mai libera, la care, dupa 10 minute, proaspat
iesiti din dusul horei, apar el si ea( nu, nu mirii), imbibati de spray ieftin, consum 1 tub/seara, transpiratie de tractoristi si emanatii de alcool distilat, ca-asa-i la tara. Ea, nelipsita camasa fara maneci, el camasa cu maneci dar fara nasturi ca probabil se umflase cam mult in pepeni si-i plesnira. Dupa inca 10 minute, au degajat terenul, si-au gasit alta masa, cine stie, cred ca ne-au auzit vorbind si-or fi zis ca nu vorbim aceeasi limba. Sa nu fiu gresit inteles, nunta nu era una de paysani, au avut lume decenta, cu cateva exceptii iar exceptiile astea mi fac mie zilele frumoase. Buuun ,dupa ce pleaca cei in privirea carora n-am vazut urma de evolutia de dupa maimuta( ce zic?! jignesc si maimutele) ma asez frumos in fotoliu, (aka scaun de plastic) plin de emotie si nerabdare, copil ce-asteapta dimineata de Craciun sa sfasie cutiile de cadouri, mi-am indreptat privirea spre scena de dans. Se juca o hora. Precizez ca in la astfel de momente am grija intotdeauna sa am o mana libera spre a ma tine de burta.
Ma uit...ma uit...Nimic. Niciun impiedicat, nu tu grasa ce sfasii zeci de maini pe seara, nu tu miezu'din fanta ce-ti arunci picioarele mai ceva ca Zorba Grecu', nu tu d-soara-n minijup ce ti se vad chilotii, nimic. Eram dezamagit.
Dar a venit salvarea mea. Saaaarbaaaaa! Dansul asta e complicat tare, de fapt oamenii il complica din dorinta de a iesi in fata. A inceput, dureaza in medie cam 10 minute de cantare. 10 minute de desfatare a ochilor si incordare a falcilor mele. Unu stanga, altu dreapta, fata-spate, nu se mai intelegea nimic, de la masa mea se vedea ca un acordeon cantat prost, fara sincron. Calcat in picioare, camasi numai bune de stors hectolitri de apa pentru copiii din Africa. M-am dat mai aproape sa vad minunea. Se formasera 2 cercuri, unu-ntr-altul, problema era ca aunci cand cercul din exterior se indrepta spre inauntru, cel din interior facea exact opusul. Era vis. Femeile se faceau mici-mici, abia de se mai vedeau pentru ca masculii se infoiau intocmai ca-curcanii. Fetele mai tinerele nu mai atingeau pamantul, erau luate pe sus, David Blaine ar fi fost invidios. Asta-i pofta ce-am poftit-o io!
Cand popstarul de la microfon a anuntat aperitivul cald, lumea se retragea la mese grupuri-grupuri disecand realizarile fiecaruia. Ca veni vorba de mancare, p-asta n-am inteles-o. Au dat 6!!! feluri de mancare, aperitiv rece, cald, gustare, peste friptura, sarmale, si inca-o chestie ce n-am inteles daca era de mancat sau de baut. Am lasat-o acolo. Pe langa faptul ca au continuat cu dansurile maiastre pana dimineata spre marea mea satisfactie, am mai avut motive sa ma simt bine. Mi-am pus ambitia sa tai un ananas ca mi-era pofta si nu vazusem pe nimeni sa mai indrazneasca, mi-a iesit de minune dupa ce am studiat eu atent conceptul si mi-am adus aminte de cutiile de compot din copilarie. La nici 10 minute, vad la mesele din jur incercari mai mult sau mai putin reusite. Eram un exemplu. Spre dimineata vine un nene extrem de prezentabil la masa noastra, imbracat impecabil, se vedea ca e din alt decor, si ma saluta:
El: Sorin.
Eu: Valentin, imi pare bine.
El: Stiu cum te cheama, cand erai de-o schioapa iti aduceam banane si portocale si mi-te incolaceai de gat.
Eu: ...
El: Hai cu mine sa vezi ce surpriza le-am pregatit mirilor.

Stiam ca era nasul de la nunta, am iesit cu el din Restaurant si am mers undeva la vreo suta de metri de petrecere. Am dat de unii care se chinuiau sa infiga niste rachete in pamant. Mi-a dat nasul o mini-torta si am inceput amandoi sa dam drumul la focul de artificii. Minunat! N-am privit niciodata un foc asa mare de artificii exact de sub. Am mai stat un pic de vorba cu domnul asta, imi vorbea si mi punea intrebari ca un tata plecat pentru mult timp de langa mine si care incerca sa recupereze timpul. Asa am simtit. Nu mi-a spus nimeni de persoana lui pana acum, si cat insemnase el in frageda mea pruncie. Am aflat abia a doua zi. Ii spuneam tot timpul Lin, era vecin cu noi, si imi dadea bomboane peste gard cand ma vedea ca plang in curte. Acum am aflat ca e Primar in orasul unde am mers la nunta. Acuma spuneti voi ca nu se merita sa mergi la nunti!
Numai bine.

Read more...

Ieri si azi

Zappam si am ajuns din greseala pe Tvr2. Spun din greseala pt ca aveam impresia ca nu il mai am in grila de programe si mi-a fost lene sa-l caut. Asa de des vizionam acest post.
Am picat in mijlocul unei emisiuni pe tema sportiva clasica: fotbalul, ca alt sport nu s-a inventat la noi. Ba chiar as putea pune pariu ca generatiile ce n-au prins Mondialul din 94 ar putea sinonimiza fotbalul cu sportul.
Emisiunea a fost chiar placuta, relaxanta, si in acelasi timp antrenanta si revelatoare. Prezinta deplasarea tricolorilor in US of A, cu ocazia celei mai mari performante a Nationalei la vreun campionat mondial, european, national, judetean, comunal. F misto imaginile. Bai ce atmosfera in lot, ce unitate si voie buna in vizitele prin orasele marii Americi. Pai in timp ce l vedeam pe Bursuc intretinand atmosfera in autocar cu bancuri iar Regele tinandu-se de sotii ( a se citi farse) trase colegilor atipiti, imi imaginam cum stau lucrurile acum la lot. Pardon, nu-mi imaginam, chiar asa stau. Mutu ii arata prietenului Contra poze de la deschiderea noului sau club din Bucuresti, Marica se lauda cu noul sau Ferrari Enzo personalizat, Dica le povesteste cum s-a facut praf aseara la Albota la popas, iar Cocis, intra pe net de pe aifon sa vada pe ce post joaca el de obicei ca-i e rusine sa-ntrebe.
Invitat a fost Dan Petrescu, cel mai atipic fundas pe care l-am vazut vreodata. Spre marea mea surpriza, in tinerete nu era deloc tipul tocun si ultra-serios de acum. Sau poate nici acum in viata personala nu se prezinta asa de incruntat. In nicio filmare nu eraabsent, mereu cu zambetul pe buze si mereu imbracat diferit de colegi, haine ciudate, nonconformiste. Un rebel blond. Se distrau oamenii cand era de distrat si jucau fotbal cand aveau meci. Sunt convins ca vremurile nu se vor repeta si ca performante e genul ala nu vom mai avea. Poate doar la sarituri de la trambulina in bazinul cu...saltele.

Read more...

Cum se uita curca-n beci?

Se ia curca, se transporta in beci si se lasa acolo.

Read more...

Repetentul Patlagea, sta in fund si bea cafea!

Am fost iarasi la bunica, dupa ce saptamana trecuta, a fost ziua ei, Maria, si am cinstit-o cum se cuvine pentru felul in care ne-a crescut pe mine si pe ceilalti nepoti ai ei, astazi am avut ceva treaba pe acolo.

Am mers si la niste dragi nepotei de-ai mei si m-am jucat toata ziua cu ei.

Vali si Adriana. Acuma, spuneti si voi, cand un copil de 7 anisori, se joaca cu tine iti sare-n carca, te pupa pe obraji si ti spune ca te iubeste, ziceti voi sentiment mai pur de-atat. Nu-ti vine sa-l salti in sus de bucurie, si sa faci pe avionul cu el? Rasul ala zglobiu cand il gadili, cand i se prelinge dulceata din clatita pe tricou, cand iti face cip-cirip cu manutele-alea fine, cand te roaga sa-i trosnesti degetele si se schimonoseste tot. Ce momente mai relaxante si mai de 'uita-tot'?
Pe seara am mers in gradina cu Vali, nepotelul in cauza, si am facut pipi amandoi pe un copac, ca 2 barbati.
Adriana (9 ani) vrea sa se marite cu mine. Eu am insa alte planuri. Vreau s-o ajut cum pot cand va fi mare, sa iasa in fata, sa fie independenta si fericita. Vreau s-o duc 'sa vada Terra' dupa cum ea se exprima.
Nu se poate cumva o inventie care sa ne inghete la varsta asta?

Read more...